Notizie sui libri da Roma |
|
Evandro RicciPoeta in dialetto abruzzese (ABRUZZO) Evandro Ricci è nato a Roccacasale nel 1927 e vive a Sulmona. Ha pubblicato: Ju Surente nustre, Sulmona, Editrice D’Amato, 1966, pref. O. Giannangeli; Pe ju tratture (La transumanza), poema lirico-pastorale in dialetto di Secinaro, Sulmona, 1990, pref. O. Giannangeli; La scàzzeca, poema lirico-georgico in dialetto di Secinaro, Sulmona, 1999, pref. N. Fiorentino; Jile de core, Sulmona, 2003, pref. N. Fiorentino. |
|
Le poesie di Evandro Ricci |
|
da La scàzzecaLa terra de lu grane fatte aspetta, schiarita da jurnata appena nata: ure de grane i rose de ju sole se mmìschiane a ji lèmpe de sarrècchie, a l’aria ancora fresca de mmatina che se strascina l’alma de la notte nzieme a na trina tìnnera de sunne, a la voce de cìtele affamate. Crìcchiane le restòppele tajjate a ju cunfine de na vigna verde onda nu mile jetta n’ombra doce tra ji felère pìne de sapore. Ju sole scaravenda già ju ragge tra le manette i n-cima a le manòppie mpastate che’ la pajja i ju sudore, che’ pòlvere de j’ènne tra le mène quasce tutt’ossa, scure de fatìja. Ju ciele azzurre pare d’artefatta. Ju stòmmache reclama. A l’ampruvvise se vede a na viarella nu canistre n-cima a nu cape de chepìjje nire: camina a passe piane, cumma n’onda che cùnnela na barca m-mizze a mare, m-mizze a ju mare d’ure de lu grane. Du ucchie nire lùcene a ju sole, nu pitte pare schioppa la blusetta... Ju timpe s’è fermate. La sarrècchia s’apposa tra lu grane ancora ritte se no s’arrecenisce n-faccia a sole. Nu giuvenutte pìne de speranze aiuta a pusà n-terra ju canistre, a spanne ju mantile de vucate de line bianche che resente ancora ju sune de navetta a ju telare. Se ntrècciane le mène vulïose, pìjjane la pagnotta, ju carratìjje pìne de vine frische de candina, sbòtane ju scartucce de sardelle che mìttene a le lèsche de lu pane panonte d’ujje gialle de Raiane. La scàzzeca è già pronta, a nu muminte ugnune sa stu pane quante vale. L’ure de l’ujje i l’ure de lu grane se mmìschiane a lu batte de du core pe dà segnefecate a na maggì. Ucchie de sole de la metetura, ucchie che va cerchènne nu suspire appìccia n-core mille i chiù faville, racconda ji segrète de le stelle. M-mizze a lu grane sta ju fiurdalise, ce sta la vocca bella de na rosa, ju pitte ch’è ju fiure de nu gijje: nu lampe ce s’apposa de giuìjje. ............................................... |
|